Este bine stiuta pozitia multor "confrati" si a multor "neaveniti" fata de metoda terapeutica homeopata. Nu este corect. De ce...Este doar primul articol. Vor mai urma.
Frica
de necunoscut, frica de nou sau de schimbare, neștiința sau lipsa
interesului pentru noutăți, indiferența, inerția, interesele
financiare, sociale sau administrative, lipsa de modestie, impresia de
“atotștiutor”... și nu am terminat! Ce sunt acestea? Toate aceste
atribute umane compun tabloul vast al opozanților fermi împotriva
homeopatiei.
Dar...oare , pot critica ceva ce le este necunoscut?
Pentru inceput, o să-mi permit să povestesc ceva pe scurt.
Constantin
Hering s-a născut la 1 ianuarie 1800 in Oschatz, Germania, într-o
familie religioasa . Mai târziu a devenit interesat de medicină și a
studiat medicina la Universitatea din Leipzig, unde profesorul său, Dr.
Robbi, i-a cerut să scrie o carte impotriva lui Hahnemann, care abia
publicase Organonul Medicinei Rationale (baza terapiei homeopate) .
Hering a citit lucrarea lui Hahnemann și a testat afirmațiile acestuia
pentru a le putea combate. Dar, în final, nu a scris o lucrare negativă
la adresa lui Hanemann, ci și-a dat demisia de la Universitate și a
devenit unul dintre cei mai înfocați susținători ai homeopatiei. A
absolvit Universitatea din Leipzig în 1826 numindu-și lucrarea de
doctorat "De Medicina Futura", în care, spre dezamăgirea profesorilor
săi, s-a declarat a fi un homeopat convins de experimentele efectuate
personal, în scopul combaterii homeopatiei.”
Morala?
Critică doar după ce studiezi și stăpânești perfect ceea ce vrei să
critici sau chiar să negi. Ignoranța este cel mai mare dușman al
progresului!!
Voi aborda un model invers de susținere a homeopatiei. Adică voi răspunde criticilor. Să începem cu doar câteva afirmații.
1/ Nu există studii finalizate care să demonstreze în mod științific eficiența homeopatiei.
Ba
există! De asemenea, există “The Royal London Homoeopathic Hospital”
(fondat în 1849), “Tunbridge Wells Homoeopathic Hospital” (1887),
“Manchester Homoeopathic Clinic” (1887), L’Hopital Saint-Jaques (1870),
Clinici universitare unde se predă homeopatia : Londra (3 ani), Paris,
Lille, New York, Montreal și nu in ultimul rând, există institute
pentru promovarea și studierea homeopatiei: SUA, Franța, Anglia,
Austria etc.
De
75 de ani se organizează permanent în diferite țări congrese naționale
și internaționale, conferințe, seminarii, simpozioane cu tematică
homeopatică. În cadrul acestor manifestări sunt prezentate studii și
cercetări care demonstrează viabilitatea homeopatiei, eficiența
homeopatiei, EXISTENȚA HOMEOPATIEI. Este nevoie doar de un mic efort
intelectual și financiar pentru a intra în posesia datelor expuse în
cadrul acestor manifestări. Dar...cui îi pasă? Pe cine interesează? CUI PRODEST?
Poate doar pacienților. Dar...nici ei nu contează! Decât ca sursă de
bani. Medicamentele homeopatice sunt atât de ieftine...Pe cine sa
intereseze ?
2/ Dacă pacienții apelează la homeopatie, în locul unui tratament "clasic", starea sănătății lor se agravează.
“Quod
medicina aliis, aliis est acre venenum” (Medicamentul unuia, este
veninul altuia). Vechii latini știau acest fapt. Terapia “clasică”,
adică alopată, conține o grămadă de rețete standard, tratamentele se
aplică pe grupe de boli, neținând seama de individualitatea
pacientului. Terapia alopată tratează BOLI si nu BOLNAVI. Homeopatia
tratează BOLNAVI și nu BOLI. Evident că medicina este aceiași. Doar
metoda terapeutică este diferită. În loc să tratăm “de-a valma”, cu
aceiași rețetă pacienții cu simptome similare îi tratăm individualizat,
specific. La aceiași boala 10 pacienți pot primi 10 tratamente
diferite. Ce este rău în a considera importantă si “unicitatea”
pacienților?
Și
încă ceva! De ce un medic nu ar putea aplica simultan mai multe metode
terapeutice in același timp, spre binele pacienților săi? NU EXISTĂ
INCOMPATIBILITATE intre metoda homeopată și nici o altă metodă
terapeutică. Se pot aplica in același timp. Profesionalismul medicului
este cel care este pus in discutie aici și nu metoda terapeutică. Căci
medicul homeopat este medic și apoi homeopat. De ce este blamat el, iar
medicul care aplica terapia alopata simultan cu fitoterapia sau
apiterapia, nu? Metoda HOMEOPATĂ deranjează ignoranții. Este o DUȘMĂNIE
precisă, determinată, fixă!
3/ Unele
cercetări aprofundate arată că homeopatia are o rată de succes egală cu
cazul în care nu s-ar fi aplicat nici un tratament, că are același efect cu placebo.
Aprofundate? De către cine? De către cei care neagă ceea ce nu cunosc?
Dar psihoterapia nu are efect placebo? Desființăm psihoterapia?
Și dacă placebo vindecă sau ameliorează, de ce să nu-l utilizăm ca metodă de tratament?
Dar
studiile pe animale? Placebo? Studiile clinice efectuate prin aplicarea
metodei homeopatice la bebeluși? Placebo? Dar studiile clinice care
arată clar dispariția unui fibrom, sau a unui nodul/chist tiroidian,
sau mamar? Dar studiile care demonstrează eficiența terapiei homeopate
in cazul hipertrofiei amigdaliene, sau adenoidiene? Tot placebo? OK. De
multe ori pacienții preferă “acest” placebo în locul cuțitului. Sunt
vinovați? OK, sunt vinovați, dar fericiți. Combateți fericirea
pacientului scăpat de intervenția chirurgicală, domnilor. Combateți
fericirea mamelor care iși văd copiii sugari scăpați de “calvarul”
medicamentelor chimice, domnilor. Succes vă urez, dar mă îndoiesc.
A
nu se ințelege aici că homeopatia are toate răspunsurile. Are limite și
medicul homeopat le cunoaște. De aceea va recomanda, cu profesionalism,
orice metodă terapeutică menită a ameliora sau a vindeca suferința
pacientului său, cu minimum de efecte negative. Căci: “Minima de malis” (Din atâtea rele (alege) pe cel mai putin rău) sau “Primum non nocere”(în primul rând nu dăuna). Iar metoda homeopatică este capabilă să nu faca rău, să nu dăuneze. Nu este suverană. Nu inlocuiește a priori alopatia, chirurgia, chimioterapia, sau orice altă metodă terapeutică.
Dar sunt numeroase cazurile cand homeopatia este de preferat sau ajută
eficient celelalte metode terapeutice.
4/
Teoretic, nu există nici un motiv pentru a presupune că o substanţă
diluată dincolo de limita prezenţei ei fizice într-o soluţie ar putea
influenţa ceva.
Corect. Teoretic. Dar avem studii care demonstrează faptul că în acest moment nu suntem capabili tehnologic să studiem dincolo de anumite limite. Nu homeopatia are limite demonstrabile ci tehnologia. Căci :
- Jean Jarricot : diluția infinitezimală de veratrină (alcaloid) are acțiune experimentală pe musculatura scheletică (striată)
- Marage: diluțiile infinitezimale de bicarbonat de sodiu impiedică coagularea laptelui și cresc aciditatea lactică.
-
Pierre Devraigne: Follicullinum în diluție infinitezimală are efect
excelent în insuficiențele estrogenice, iar la diluție infinitezimală
foarte mare acționeaza perfect in sindromul de hiperfoliculinemie.
-
Stalport: soluția de clorură de sodiu 1/10 vaporizată are 3.000 de
sferule, pe când diluția 1/1.000 are 60.000 de sferule pe milimetru cub.
Sunt
doar 4 exemple din zecile de mii de studii care demonstrează că EXISTĂ,
dar nu putem vedea acum din cauza incapacității noastre tehnologice.
Pe scurt: “E pur si muove”. Demonstrația
“științifică” a venit peste 100 de ani dar...omul era deja mort. Cine
l-a judecat? Chiar cei care erau împotrivă. Chiar cei care nu “vedeau”.
OK. Așteptăm liniștiți 100 de ani. Dar măcar nu ne ardeți pe rug (vezi
GIORDANO BRUNO). Pentru binele pacienților noștri. Și nu sunt puțini.
Mulțumim.
5/
Fundaţia ştiintifică James Randi oferă un premiu de un milion dolari
SUA oricui poate dovedi eficienţa homeopatiei. Până acum nimeni nu a
trecut nici măcar de testele preliminarii în revendicarea premiului.
În
primul rând, înțelegem să așteptăm liniștiți la coadă. Primii trebuie
să primească Nobelul sau “milionul” LEUCIP, DEMOCRIT, EPICUR si
LUCREȚIU, pentru teoria “atomos”. Această nouă concepţie nua fost rezultatul unor observaţii sau experienţe, ci mai degrabă al
unor intuiţii. Au trecut însă 2.000 de ani până când teoria atomică a
fost formulată și demonstrată ştiinţific (câtă risipă de timp !!).
În
al doilea rând, se cuvine să nu ne “băgăm” in fața lui GALILEO. În
2008, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la prima observaţie prin
telescop făcută de Galileo, Papa Benedict al XVI-lea, despre care se
ştia că în trecut scuzase condamnarea lui Galileo pentru erezie, a
declarat că înţelegerea legilor naturii ar putea stimula aprecierea
lucrării lui Dumnezeu. Simpatic nu? Și apoi vin la rând Nicolaus
Copernic si Johannes Kepler care au fost acceptați de către “lumea
științifică” după 200 de ani. Și cu câtă bucurie!!!
Nu
mai continui. Teoria microbilor (luată in râs sute de ani), teoria
geneticii (interzisă de “știința vremii”), zborul omului (aiureala
unora), submarinul si zborul cosmic (fantezii ale altora) și multe,
multe altele precum și autorii lor au dreptul la “reparația” morala a
omenirii. Noi suntem incă tineri. Vom aștepta la coada lungă a
ignoranței unora. Istoria ne demonstrează că omenirea ajunge la un
moment dat la o răspântie si o stagnare. Numai o noua revoluție in
gandire (vezi Renasterea, Revoluția industriala etc) poate sa reașeze
la locul lor decența gândirii, prudența in afirmații, evitarea
ignoranței si a indiferenței.
Ar
mai fi multe de zis. Poate altă dată. Până atunci sfatul meu este să nu
evitați metoda terapeutică homeopată. Căci este foarte eficientă si
blândă cu organismul. Adică îl respectă. Dar numai un medic este
capabil să decidă metoda terapeutică.
Grija
noastră este de a “cerne” medicii homeopați cu adevărat capabili de cei
oportuniști care fac deservicii metodei. Iar datoria autorităților este
de a nu lăsa să dispară o metodă terapeutică valoroasă, ieftină și
eficientă doar de dragul unor interese meschine.
Dr. Cadar Sorin Dan
medic primar ORL
medic homeopat
